Deschidere

Aici nu se întâmplă nimic. Nimic nu va fi îndreptat sau dărâmat. Nicio interpretare nu vine. Nicio concluzie. Acesta este capătul liber al unui fir de cuvinte care au fost cândva sunete. Sunete care au răsunat odinioară ici și colo în univers, într-un colț al spațiului, sau poate doar într-un colț al imaginației omenești. Acum, pe măsură ce aceste rânduri trec prin fața ochilor tăi, energia acelor sunete a dispărut de mult, și pe pagină a rămas doar urma lor fantomatică. Toate au amuțit. Toate sunetele, și poate și toată acea lume și oamenii ei. S-ar putea chiar ca mintea care a trasat cândva acele sunete pe hârtie să nu mai respire de multă vreme. Exact cum această clipă — cea în care tocmai ai citit această frază — a trecut deja, toate clipele acestei cărți au trecut. Clipe și imagini care s-ar fi pierdut în murmurele febrile ale evenimentelor lumii dacă nu ar fi fost consemnate aici. Au fost consemnate pentru a deveni o punte între lumea mea și a ta. O punte din lumea mea, în clipa în care scriu aceste fraze, până în a ta, în clipa în care te așezi să le citești. De pe această parte, desfac firul cuvintelor, iar de pe cealaltă parte, tu îl aduni. Ca în copilărie, când Maman destrăma firele din hainele vechi, iar noi luam firul și mergeam prin casă ca să nu se strângă ghem. Poate că generația ta a venit câțiva ani prea târziu pentru acea lume a firelor, dar imaginează-ți că odată, undeva în lume, așa se jucau copiii. Acum eu desfac firul cuvintelor, iar tu ia-l și du-l în lumea ta, să nu se strângă aici, în lumea mea.